Art. 306. Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti

(1) Hotărârea judecătorească de constatare a nulităţii sau de anulare a căsătoriei este opozabilă terţelor persoane, în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 291, 334 şi 335 sunt aplicabile în mod corespunzător. (2) Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terțe persoane… Read moreArt. 306. Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti

Art. 313. Efectele regimului matrimonial

(1) Între soţi, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei. (2) Faţă de terţi, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceştia l-au cunoscut pe altă… Read moreArt. 313. Efectele regimului matrimonial

Art. 316. Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei

(1) În mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată… Read moreArt. 316. Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei

Art. 324. Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soţi, ţinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de… Read moreArt. 324. Atribuirea beneficiului contractului de închiriere

Art. 330. Încheierea convenţiei matrimoniale

(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat. (2) Convenţia matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce… Read moreArt. 330. Încheierea convenţiei matrimoniale

Art. 332. Obiectul convenţiei matrimoniale

(1) Prin convenţia matrimonială nu se poate deroga, sub sancţiunea nulităţii absolute, de la dispoziţiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege. (2) De asemenea, convenţia matrimonială nu poate aduce atingere egalităţii dintre soţi, autorităţii… Read moreArt. 332. Obiectul convenţiei matrimoniale

Art. 334. Publicitatea convenţiei matrimoniale

(1) Pentru a fi opozabile terţilor, convenţiile matrimoniale se înscriu în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii. (2) După autentificarea convenţiei matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 291, notarul… Read moreArt. 334. Publicitatea convenţiei matrimoniale

Art. 337. Încheierea convenţiei matrimoniale de către minor

(1) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenţie matrimonială numai cu încuviinţarea ocrotitorului său legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă. (2) În lipsa încuviinţării sau a autorizării prevăzute la alin. (1), convenţia încheiată de… Read moreArt. 337. Încheierea convenţiei matrimoniale de către minor

Art. 341. Veniturile din muncă şi cele asimilate acestora

Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale şi altele asemenea, precum şi veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în… Read moreArt. 341. Veniturile din muncă şi cele asimilate acestora

Art. 345. Actele de conservare, de folosinţă şi de administrare

(1) Fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consimţământul expres al celuilalt soţ. Cu toate acestea, schimbarea destinaţiei bunului comun nu se poate face decât prin acordul soţilor. (2) De asemenea, fiecare soţ poate încheia singur acte… Read moreArt. 345. Actele de conservare, de folosinţă şi de administrare

Art. 351. Datoriile comune ale soţilor

Soţii răspund cu bunurile comune pentru: a) obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; b) obligaţiile pe care le-au contractat împreună; c) obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei; d) repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea,… Read moreArt. 351. Datoriile comune ale soţilor

Art. 352. Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune

(1) În măsura în care obligaţiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soţii răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste… Read moreArt. 352. Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune

Art. 355. Lichidarea regimului comunităţii

(1) La încetarea comunităţii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. (2) Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privinţa bunurilor, cât şi în privinţa obligaţiilor. (3) Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soţi, lichidarea… Read moreArt. 355. Lichidarea regimului comunităţii

Art. 358. Partajul în timpul regimului comunităţii

(1) În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere. (2) Prevederile art. 357 alin. (2) se… Read moreArt. 358. Partajul în timpul regimului comunităţii

Art. 364. Răspunderea pentru obligaţiile personale

(1) Niciunul dintre soţi nu poate fi ţinut de obligaţiile născute din acte săvârşite de celălalt soţ. (2) Cu toate acestea, soţii răspund solidar pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de… Read moreArt. 364. Răspunderea pentru obligaţiile personale

Art. 370. Separaţia judiciară de bunuri

(1) Dacă regimul matrimonial al soţilor este cel al comunităţii legale sau convenţionale, instanţa, la cererea unuia dintre soţi, poate pronunţa separaţia de bunuri, atunci când celălalt soţ încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei. (2) Totodată,… Read moreArt. 370. Separaţia judiciară de bunuri

Art. 378. Refuzul ofiţerului de stare civilă sau notarului public

(1) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 375, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorţ. (2) Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot… Read moreArt. 378. Refuzul ofiţerului de stare civilă sau notarului public

Art. 391. Stabilirea prestaţiei compensatorii

(1) Prestaţia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. (2) La stabilirea prestaţiei compensatorii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloacele celuilalt soţ din momentul divorţului, de efectele pe care… Read moreArt. 391. Stabilirea prestaţiei compensatorii

Art. 392. Forma prestaţiei compensatorii

(1) Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului. (2) Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din… Read moreArt. 392. Forma prestaţiei compensatorii

Art. 394. Modificarea prestaţiei compensatorii

(1) Instanţa poate mări sau micşora prestaţia compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului şi resursele creditorului. (2) În cazul în care prestaţia compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de… Read moreArt. 394. Modificarea prestaţiei compensatorii

Art. 396. Raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori

(1) Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe… Read moreArt. 396. Raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori

Art. 398. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a… Read moreArt. 398. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

Art. 399. Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane

(1) În mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la… Read moreArt. 399. Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane